Ora 7 dimineata, o zi ca orice alta zi de toamna, bate un vant rece si cerul era plin cu nori, soarele deja se ascundea in spatele lor, se anunta ploii dar inca norii le abtine. Sunt in mijlocul noiembrie si astept la ora aia in statia de autobuz, trece o briza de aer rece si ma face sa ma ascund adanc in jacheta mea. Statia de autobuz e ca orice alta statie, o mica adunare care se tine numai cateva minute, apoi sa desparte, fara nici o legatura intre componentele ele, numai faptul ca asteapta aceasi autobuz.
Sotesc doua batrane si se ascund in spatele peretele de sticla ale statiei, si incep de barfele de dimineata, mai apare un mos cu nepote-su tinendus-se de mana care il ducea la gradinita de fiecare dimineata, cateva secunde si apar un grup de licieni, apoi o studenta care tinea niste proiecte pentru facultate. Asa se formeaza micul nostru grup, cu acelasi traseu de dimineata dar cu destine diferit!
Ghinionul meu era ca mi-sa stricat mp3-player de cateva zile, care ma izola de de comunitatea de pe autobus de fiecare data cand am ocazia de calatorie cu el! Deci eram obligat sa receptionez toate evenimente si discutii care se patrec in cele 20 de minute al cursei.
Soteste autobuzu, urca "grupul meu" care sa marit cu o doamna si un alt student, fiecare ia o pozitie in bus si incepe calatoria sper destinatia finala. Am nimerit sa stau in picioare langa grupul de licieni, care au avut "discutile" lor foarte importante! Ma rog, foarte importante pentru eie, cu problemele lor existentiale de zi cu zi, una dintre ele -erau 3 fete- incepe cu "Vai, ati vazut cate avem pentru teza de matematica de saptamana viitoare?" celealte intra in panica, "avem 20 de pagini, si nu stiu cum fac ca ma dispera!" una replicaza ca nu este problema pentru ea ca "tati" ma ajuta si am scapat. Ma uita-sem prin geam la drum dar ma gandeam ca totusi, sa vina la mine in facultate de exemplu, si sa vede ce avem de invatat pentru un orice seminar, dar sa nu uit ca am fost si eu in liceu, si am avut si eu momente din alea!.
Autobuzu merge, si discutia continua dar in alt domeniu, "ai vazut pozele lui Icsuleasca pe face???" una incepe, "sa ingrasta oribil, mai ales dupa ce sa despartit de Z!", alta ii zice "da da fato, dupa ce la inselat cu Y, mai si ala era bun!". Una umbla la un telefon cu touc-screen, venea cu semi-tocuri si aranjata si machiata ca si asi mergea la un chef venea de la unu!. Mda, foarte interesant, noi de la faculta nu prea vorbim in subiectul respectiv, pai cum atunci licieni?, ma rog, si eu -cu generatia mea- am fost licieni, dar nu tin minte ca am avut acest discutii si interese, vorbeam de alte subiecte mai interesante, ceva carti de citit, sau un meci de fotbal sau basket, un film sau ceva muzica. Eram generatia de ani '90, si cei din urma ai ani '80, eram generatia de jocuri de Atari si Walkman cu casete, erau desenele animate adevarate desene, in tot sensul cuvintelui, pornind de la Disney cu Miky si Donald -nu era porcaria cu Montana si Jonnas-, pana la Anime ca Pokemon si altele, eram generatia cu muzica pop originala, chiar daca nu sunt un mare fan al muzici pop in general dar avea un gust si sens atunci.
Acuma totu sa schimbat, cei "tineri" -daca ma consider in varsta :P-. Ei sunt genratia computerul si fast- fooduri, generatia telefoanelor mobile si PlayStation, acuma la varsta fragela de 10 si 11 ani au telefoane high-tech sau PC cu conexiuni la internet, genratia barfelor si scandalelor. Dar ce imi da impresia ca in ce in ce eie devin mai prosti -majoritate zic nu toti!-, cu probleme la invata si in concentratie, dar nu cu interes fata de vitor.
Sosi autobuzu la ultima statie, le priveam pe ele cum coborea inaintea mea, cu figuri rasfatate si de genu "fata lui tati!", ma gandeam daca una dintre ele ajunge la medicina de exemplu si devine o doamna doctor in viitor, oare ea o-sa ma trateaza daca am ceva boala? Oare toti cei din generatia sa is la fel? sau devine in ce in ce mai prost? Sper ca nu exagerez cu ideile mele, dar nu vreau sa trec peste cazurile ala, si jur ca nu mai ies fara mp3-ul meu -care tot este a generatiei noua, dar nu pot fara el!- sa nu mai fiu parte de o lume care nu mai e cum a fost odata. Se goli autobuzu si eram cam ultimu, imi pregateam umbrela ca a inceput sa ploua, coboream incet si ma indreptam spre facultatea, batea din nou vantu, si pe mine ma bate gandurile.
No comments:
Post a Comment